Ein erster Durchbruch?

Ein erster Durchbruch?

Dosar nr. 334/174/2008
ROMÂNIA

 

TRIBUNALUL SIBIU – SECŢIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97

Şedinţa publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:

PREŞEDINTE: Mariana Bibu
Judecător: Adina Cosma
Judecător: Marioara Ţichindelean
Grefier: Maria Tudor

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către reclamanta KRAUSS JOHANNA împotriva sentinţei civile nr. 335 din 21.10.2008 pronunţată de Judecătoria Agnita, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală Agnita Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor şi Comisia Judeţeană Sibiu Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor, având ca obiect – fond funciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru recurenta av. Heinz Götsch, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Reprezentantul recurentei av. Heinz Götsch, depune împuternicire avocaţială şi practică judiciară. Arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri formulate, instanţa găseşte cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentantul recurentei av. Heinz Götsch, faţă de excepţia tardivităţii arată că recursul nu a fost formulat tardiv fiind înregistrat în 8.12.2008.

Tribunalul dispune respingerea excepţiei de tardivitate reţinând că recursul a fost declarat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.

Pe fond, reprezentantul recurentei av. Heinz Götsch solicită desfiinţarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond cu trimiterea cauzei la Judecătoria Agnita spre rejudecare. S-a solicitat judecarea în lipsă şi a fost formulată o cerere în probatiune, cerere pe care instanţa nu s-a pronunţat. Motiv de admitere a plângerii formulate este aspectul constituţional invocat, pe bază de reciprocitate, art. 44 din Constituţia României, faţa de drepturile cetăţenilor. Legile şi Constituţia vorbesc de dobândirea terenurilor de către cetăţenii străini, pe când Lg. 247/2005 nu vorbeşte de dobândirea ci de reconstituirea dreptului de proprietare, lege ce are caracter reparator. Având în vedere că prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond s-a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor recurentei-reclamante, drept consacrat de Constituţie solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Agnita sau admiterea cererii de către instanţa de recurs.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de fată constată că prin sentinţa civila nr. 335/21.10.2008 pronunţată de Judecătoria Agnita s-a dispus respingerea plângerii formulată de petenta Krauss Johanna, domiciliată în Bretzfeld, Ahornweg, nr. 10, D-74626, Germania, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agnita, jud. Sibiu şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sibiu, cu sediul în Sibiu, str. Andrei Şaguna, nr. 10, jud. Sibiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin plângerea formulată în dosarul civil nr. 334/174/2008 reclamanta Krauss Johanna, în contradictoriu cu pârâtele: Comisia Locală Agnita pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin Primar şi Comisia Judeţeană Sibiu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin prefect a solicitat pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea parţială a Hotărârii nr. 533/04.06.2008 emisă de Comisia Judeţeană Sibiu, comunicată reclamantei cu adresa nr. 8957/26.06.2008 ca nelegală; să se constate că este unica moştenitoare legală acceptantă pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate conform Legii nr. 247/2005; să se constate că este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafată de teren care a fost în proprietatea antecesorilor săi, conform documentaţiei depuse odată cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Locală Agnita; să fie obligată Comisia Locală Agnita să efectueze punerea în posesie pentru întreaga suprafaţă de teren care a fost în proprietatea antecesorilor; obligarea primarului Oraşului Agnita la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 13 din 04.04.2008 Comisia Locală Agnita a respins cererea sa ca urmare a lipsei actelor doveditoare şi a cetăţeniei române. Actele doveditoare au fost depuse şi motivaţia Comisiei Judeţene Sibiu de respingere a contestaţiei este lipsa cetăţeniei române.

Adresa de respingere este un formular tipizat, cu motivarea „Că nu face dovada cetăţeniei române“ – o motivare prefabricată pentru mai mulţi petenţi, ceea ce denotă lipsa unei analize în profuziune a cererii.

Calitatea de moştenitoare legală după părinţii reclamantei, Sill Friedrich şi Sill Joana, născută Fabritius, nu este contestată, deci a fost „per a contrario“ recunoscută.

Hotărârea Comisiei Judeţene s-a dat şi cu încălcarea de a da informaţii cu privire la datele personale, hotărârea comunicată conţinând şi datele unor persoane necunoscute reclamantei, cărora le-au fost comunicate şi datele reclamantei.

În şedinţa Comisiei s-a invocat lipsa cotă – temei prev. de art. 48 din Legea nr. 18/1991. Fiind descendenta fostului proprietar, a solicitat restituirea ca drept de moştenire legală. Art. 44 din Constituţie republicată prevede că dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Cetăţenii străini… pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor… şi prin moştenire legală, prevedere preluată şi de legea specială nr. 312/2005, care consacră principiul constituţional.

Decizia nr. 408/07.10.2004 a Curţii Constituţionale reţine neconstituţionalitatea dispozitiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, statuându-se că cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi drept de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală. În decizia nr. 640/28.06.2007 a Curţii Constituţionale se statuează că aspectele legate de aplicarea art. 48 din Legea nr. 18/1991 sunt chestiuni de aplicare şi interpretare a legii care excedează contenciosul constituţional.

Prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, Comisia Judeţeană Sibiu a solicitat respingerea plângerii formulate, ca fiind netemeinică şi nelegală.

În fapt, pârâta arată că prin hotărârea nr. 13/2008 Comisia Locală Agnita a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantă, întrucât pentru supraţele de teren agricol şi teren forestier revendicate, nu există proces-verbal de expropriere, nu există menţiune în registrul agricol din perioada 1948 – 1952 şi nici un alt act încheiat după anul 1945 care să facă dovada dreptului de proprietate şi de asemenea, reclamanta nu a făcut dovada cetăţeniei române.

Reclamanta Krauss Johanna a formulat contestaţie care a fost soluţionată în temeiul art. 51 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Hotărârea Comisiei Judeţene Sibiu nr. 533/04.06.2008.

Contestaţia a fost respinsă deoarece reclamanta Krauss Johanna născută Sill nu a depus acte doveditoare din care să rezulte cetăţenia română, condiţie prevăzută de art. 48 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, asupra căreia s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 630 şi 1218 din anul 2007 stabilind că dispoziţiile acestui articol sunt în conformitate cu Constituţia.

În ceea ce priveşte prezenta acţiune civilă formulată de reclamantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi făcută şi de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi de foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară.

Aceste condiţii legale au fost criticate la Curtea Constituţională, apreciindu-se de susţinători că excluderea cetăţenilor străini din categoria persoanelor care pot formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren agricol sau cu destinaţie forestieră care au aparţinut în trecut autorilor lor, îngrădeşte dreptul constituţional al acestora de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor prin moştenire legală.

Astfel, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îdreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului iar condiţia de a avea calitate de cetăţean român reprezintă o opţiune care este pe deplin constituţională.

Dispoziţiile art. 44 alin.(2) teza a doua din Constituţia statuează asupra cazurilor şi condiţiilor în care cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor restrângând sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.

Potrivit normei constituţionale, una din modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate de către cetăţenii străini sau apatrizii este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 şi urm. Cod civil) Legea nr. 18/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind o lege specială care are ca destinaţie doar pe cetăţenii români.

Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu avcau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991 garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamantei Krauss Johanna, născută Sill, câtă vreme aceasta nu este titulară a acestui drept, ce urmează să se nască ulterior.

Pârâta Comisia Locala Agnita a depus la dosar întreaga documentaţie care a stat la baza soluţionării cererii depuse de reclamanta Krauss Johanna, prin respingerea acesteia.

Din analiza acteor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut că Comisia Judeţeană Sibiu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, analizând contestaţia formulată de reclamantă a soluţionat-o prin respingere potrivit hotărârii nr. 533/04.06.2008, pe acelaşi considerent invocat în hotărârea comisiei locale, respectiv că nu a depus acte doveditoare din care să rezulte cetăţenia română, condiţie prevăzută de art. 48 din Legea nr. 18/1991 republicată, articol declarat constituţional prin Deciziile nr. 630 şi 1218/2007 ale Curţii Constituţionale.

Instanţa de fond a reţinut incidenţa art. 48 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, modificată şi republicată, ce exclude cetăţenii străini din categoria persoanelor care pot formula cerere de restituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau cu destinaţie forestieră care au aparţinut în trecut autorilor lor, această prevedere fiind apreciată ca neconstituţională de anumiţi cetăţeni străini care au invocat excepţia de neconstituţionalitate asupra acestora, solicitând să se pronunţe Curtea Constituţională, cu privire la acest aspect.

Curtea Constituţională a României, în problema pusă în discuţie s-a pronunţat în toate situaţiile în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 – în deciziile nr. 630/26.06.2007; nr. 1002/06.11.2007 şi nr. 1218/ 18.12.2007 Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 48 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar sunt compatibile cu prevederile art. 44 alin. 2 din Constituţia României. Aceste ultime prevederi deşi nu stabilesc „in terminis“ interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.

Astfell spus în opinia legiuitorului, pot beneficia de dreptul la reconstituirea proprietăţii, doar cetăteţnii străini care şi-au redobândit cetăţenia română, nu şi cei care nu au optat pentru această calitate.

Pe de altă parte în considerentele invocate în hotărârile indicate Curtea Constituţională statuează că legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se pot invoca în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naşte ulterior.

În concluzie, în condiţiile în care problematica pusă în discuţia Curţii Constituţionale a fost soluţionată în toate cazurile prin respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate, sau altfel spus, prevederile art. 48 din Legea nr. 18/1991 au fost declarate constituţionale, prima instanţă a apreciat că toate instanţele din România urmează să se supună acestor dispoziţii, care au caracter definitiv şi general obligatoriu, astfel ca plângerea formulată de reclamanta Krauss Johanna în contra pârâtelor Comisia Locală Agnita şi Comisia Judeţeană Sibiu pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, urmează a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea solicitând să se dispună desfiinţarea sentinţei atacate a Judecătoriei Agnita, să se dispună desfiinţarea parţială a Hotărârii nr. 533/04.06.2008 emisă de Comisia Judeţeană Sibiu, comunicată reclamantei cu adresa nr. 8957/26.06.2008 ca nelegală; să se constate că este unica moştenitoare legală acceptantă pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate conform Legii nr. 247/2005; să se constate că este indreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren care a fost în proprietatea antecesorilor săi, conform documentaţiei depuse odată cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Locală Agnita; să fie obligată Comisia Locală Agnita să efectueze punerea în posesie pentru întreaga suprafaţă de teren care a fost în proprietatea antecesorilor; obligarea primarului Oraşului Agnita la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului se reiau considerentele cererii de chemare în judecată arătându-se că acestea au fost ignorate de prima instanţă sentinţa fiind netemeinică şi nelegală.

Se arată că deciziile Curţii Constituţionale nu sunt definitive şi obligatorii acestea fiind de respingere a excepţiilor invocate.

În condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, în condiţiile prevăzute de legea organică, precum şi prin moştenire legală.

Legea nr. 247/2005 a repus moştenitorii în termen. Înlăturarea de la acest drept ar fi o nouă discriminare cum a fost cea suferită de părinţii reclamantei ca minoritate naţională şi ar goli de conţinut ideea reparatorie a Legii nr. 247/2005 care este constituţională.

Pe bază de reciprocitate, cetăţenii români pot dobândi terenuri de orice fel în Germania, fără nici o restricţie.

Primul protocol adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului prevede ca „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional“.

În drept s-au invocat dispozţiile Legii nr. 18/1991, 1/2000 şi 247/2005, Legea nr. 312/2005, Constituţia României, art. 44 alin. 1 şi 2, art. 45, art. 46, Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sibiu a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, în principal ca urmare a admiterii excepţiei de tardivitate iar pe fond ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării se reiau considerentele expuse în faţa primei instanţe.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate raportat la prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul reţtine următoarele:

Petenta – cetăţean german prin cererea înregistrată sub nr. 6103/16.09.2005 la Primăria Orauşui Agnita a solicitat Comisiei Locale Agnita, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparţinut antecesorilor săi în temeiul Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 247/2005, în calitate de moştenitoare legală a acestora.

Cererea sa a fost respinsă de Comisia oraşului Agnita pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor, prin hotărârea nr. 13/04.04.2008 ca urmare a faptului că persoana în cauză nu a făcut dovada cetăţeniei române.

Ulterior, a fost respinsă şi contestaţia formulată în baza art. 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 de către Comisia Judeţeană Sibiu de Aplicare a Legii 18/1991, reţinându-se că petenta nu are cetăţenie română astfel că nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate potrivit prevederilor art. 48 din Legea 18/1991.

Prin textul legal invocat de cele două entităţi administrative şi reţinut de instanţa de fond în soluţia de respingere a plângerii, se statuează în mod expres ca cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) – (9).

Însă, prin art. 8 alin. 2 din legea nr. 18/1991 se recunoaşte calitatea de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate tuturor moştenitorilor persoanelor care au adus pământ în cooperativa agricola de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta.

Acelaşi act normativ prevede prin dispoziţiile articolului 13 că moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, fiind consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Rezultă din aceste dispozţii legale că moştenitorii persoanelor ce au deţinut teren preluat din patrimoniul lor, în condiţiile înscrise în actul normativ sunt îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate ce a aparţinut autorilor lor, prin depunerea cererii de reconstituire aceştia dobândind o – speranţă legitimă la obţinerea exerciţiului efectiv al dreptului de proprietate – dobândind astfel un bun în sensul art. 1 din art. 1 şi al Primului Protocol adiţional al CEDO.

Distincţia făcută prin art. 48 al Legil nr. 18/1991, care înlătură de la posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe moştenitorii care nu au dobândit cetăţenia română dar permite reconstituirea persoanelor ce aveau cetăţenie străină dar an renunţat la aceasta şi au dobândit cetăenia romănă sau chiar persoanelor cu dublă cetăţenie, determină o diferenţiere ce nu are o justificare obiectivă.

Chiar dacă Statul Român poate determina titularii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aflate pe teritoriul său, acesta nu poate înlătura posibilitatea dobândirii în patrimoniu de persoanele ce no deţin cetăţenia română a unui drept patrimonial ca efect al moştenirii legale, fără a acorda o despăgubire, constituind astfel o imposibilitate legală, discriminatorie de a dobândi un bun.

Mai mult. potrivit art. 41 ab. 2 din Constituţie, „1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.“

Chiar dacă prin repetate decizii ale Curţii Constituţionale (decizia nr. 1002/ 06 noiembrie 2007, decizia nr. 630/26.06.2007, decizia nr. 1218/18.12.2007) s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991, doar deciziile prin care se constata neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe on a unei dispozţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare sunt definitive şi obligatorii, potrivit 31 din Legea nr. 47/ 1992 – republicată.

Mai mult, odată cu ratificarea de către România a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi protocoalele adiţionale la aceasta, abordarea problematicii referitoare la respectarea dreptului de proprietate, nu poate face abstracţie de conţinutul articolului 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.

Prin ratificarea acestui protocol, nu numai că respectarea lui a devenit obligatorie pentru Statul Român, dar aplicarea prevederilor sale are şi un caracter prioritar, conferit de art. 20 din Constituţia României care prevede în mod expres ca „dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi tratatele la care România este parte. Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.“

Faţă de aceste considerente, tribunalul constată că criticile aduse hotărârii primei instanţe sunt fondate, fiind incident motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă se va dispune admiterea căii de atac declarate cu consecinţa modificării sentinţei atacate.

Faţă de limitele investirii, tribunalul va admite în parte acţiunea, avănd în vedere faptul că faţă de probele de la dosar instanţa a putut numai să analizeze în ce măsură respingerea cererii reclamantei pe considerentul că aceasta nu are cetăţenia română, este sau nu întemeiată, neputând aprecia temeinicia pe fond a acesteia, aceste verificări nefiind făcute prin hotărârea atacată.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E


Admite recursul declarat de contestatoarea recurentă Krauss Johanna împotriva sentinţei civile nr. 333/21.10.2008 pronunţată de Judecătoria Agnita, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:

Admite în parte plângerea formulată de petenta Krauss Johanna în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agnita, jud. Sibiu şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sibiu şi pe cale de consecinţă:

Anulează în parte Hotărârea nr. 533/4.06.2008 emisă de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Sibiu.

Respinge celelalte capete de cerere ca inadmisibile.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 12.02.2009.

PREŞEDINTE,

Mariana Bibu

JUDECĂTORI,

Adina Cosma

Marioara Ţichindelean

GREFIER,

Maria Tudor
RED. A.C./tehn. AC. – 16.03.2009/2 ex/Jud. Agnita - Judecător V. Niţu

Download: Urteil Das Urteil im Original [ 865 KB ]